Negreşteanca Floare Finta – tezaur uman viu
Mătuşa Floare sau Floarea Codroii, aşa cum o cunosc vecinii, are doar două clase primare şi şi-a petrecut întreaga viaţă orbitând în jurul familiei, cei opt copii şi al nepoţilor. Se consideră însă o femeie împlinită şi se simte cel mai bine atunci când, îmbrăcată în straiele de sărbătoare, tradiţionalul port popular oşenesc, priveşte, cu un zâmbet încă fermecător, spre fotografiile familiei, spre ulcioarele de ceramică şi farfuriile tradiţionale care acoperă pereţii camerei-muzeu din micuţa casă negreşteană.
Camera nepreţuită
„Nu-s făcută din paie”, ne spune mătuşa Floare, înainte de a ne invita să ne adăpostim de frig în micuţa cameră pe care a închinat-o culturii şi tradiţiilor oşeneşti, în prima dintre cele două căsuţe din curte. La cei proape 80 de ani, nu se teme de frig, nici de muncă. „Nu mi-a fost niciodată. Tot ce a contat a fost familia, o ţin aici laolală”, povesteşte bătrâna, în timp ce ne invită, generoasă, să privim fotografiile de pe pereţii odăii-muzeu. Cele mai mari o reprezintă pe ea în tinereţe şi au fost realizate de „un vecin, pentru unii mai cunoscut, pentru alţii mai puţin”, Ioniţă G. Andron. „Îi ţin aproape în poze, în realitate sunt plecaţi, duşi prin depărtări”, spune cu regret mătuşa.
Odaia reuşeşte cu dificultate să adăposteasă zestrea materială şi culturală acumulată de-a lungul vieţii de Floare Finta. „Ulcioarele le am de la fini. Farfuriile sunt ale familiei, voiau să le arunce. Le-am spus: daţi-mi-le mie”, povesteşte bătrâna, în timp ce-şi admiră odorurile: „Fiecare are o poveste, fiecare mă leagă…”.
În odaia muzeu, pe care Primăria Negreşti-Oaş şi reprezentanţii Casei de cultură orăşeneşti depun eforturi pentru a o introduce în circuitul turistic, femeia a adunat sute de obiecte tradiţionale, un decor spectaculos pentru şezătorile pe care tot ea le găzduieşte şi organizează: „Următoarea trebuie să fie de Dragobete, să-mi dea de ştire primăria!”, ne mai spune femeia, înainte de a ne da drept amintire un litru de pălincă, în timp ce ne conduce spre poartă, după o jumătate de oră de depănat amintiri. Belgia în tipul comunismului, împletitul mireselor, şezătorile, bucatele…
Tezaur uman viu
Referatul care a stat la baza nominalizării Floarei Finta printre cei 13 români consideraţi „tezaur uman viu”, primul pas în recunoaştrea meritelor în păstrarea tradiţiilor oşeneşti, vorbeşte în cuvinte mari despre prodigioasa activitate a femeii. Încă din tinereţe a deprins, de la mama sa, practica vindecării cu plante, fiind recunoscută în zonă ca şi tămăduitoare, leacurile ei constituind o alternativă la medicina tradiţională. S-a îndeletnicit cu confecţionarea de haine tradiţionale oşeneşti, iar în prezent, la 79 de ani, mai confecionează încă podoabe populare, clopuri şi straiţe miniaturale, zgărzi şi zgărdane.
În perioada postdecembristă, în care Oaşul a fost supus unei transformări iremediabile, casele şi gospodăriile tradiţionale au fost înlocuite cu altele noi, moderne. Mătuşa Floare a mai păstrat în casă o încăpere mobilată şi amenajată în stil tradiţional, în care a adunat bogăţiile lăzii de zestre, amintirile unei vieţi, frumuseţi incontestabile ale Oaşului: costume populare, oluri şi blide, ştergare şi desagi. „Mătuşa Floare a contribuit în mod substanţial la păstrarea şi reafirmarea identităţii culturale patrimoniale imateriale, care are legătură cu oralitatea, tradiţiile şi cu tot ceea ce ne defineşte ca naţie şi popor, având rol de identificare a mărcii tradiţionale distinctive. Considerând că este o persoană reprezentativă pentru comunitatea din Negreşti Oaş, dar şi pentru întreaga zonă etno-folclorică a Oaşului, mătuşa Floare Finta este propusă pentru obţinerea titlului de TEZAUR UMAN VIU”, se arată în finalul referatului realizat de prof. drd. Natalia Lazăr, directorul Casei de cultură orăşeneşti Negreşti-Oaş.
Recunoaşterea meritelor pe plan naţional, în 2012
Propunerea privind acordatea titlului „Tezaur Uman Viu”, susţinută de Primăria Negreşi-Oaş, a fost înaintată către Ministerul Culturii, care a ales să înnobileze 13 persoane din întreaga ţară cu acest titlu. „Mătuşa Floare este singurul reprezentant al oşenilor şi singurul reprezentant al judeţului Satu Mare în selecta galerie a tezaurelor umane în viaţă. Suntem onoraţi că o avem printre noi şi că ne reprezintă cu atâta cinste, frumuseţe şi modestie”, ne-a declarat primarul oraşului Negreşti-Oaş, Aurelia Fedorca.
Mătuşii Floare, titlul care i-a fost decernat în 2012 i-a schimbat şi nu i-a schimbat viaţa. Vorbeşte însă cu emoţie despre eveniment şi ţine toate diplomele, obţinute pentru iubirea de tradiţie pe care a împărţit-o semenilor, la loc de cinste, pe un scaun, lângă două păpuşi oşeneşti, în odaia muzeu. Alături de obiectele etnografice, diplomele reprezintă şi vor reprezenta singura recunoaştere a meritelor unei munci pe care mătuşa Floare a făcut-o cu pasiunea omului simplu, crescut la ţară. Fără ea, şezătorile oşeneşti ar fi devenit, de cel puţin 20 de ani, doar o amintire, surprinsă doar pe pelicule uitate prin videoteci de muzeu.
Articol publicat in Gazeta de Nord-Vest din 19.02.2013